Suflet corupt

Dacă din neant, cumva, ar apărea
zorii trecători ai unei iluzii,
mi-aș urma calea, făr-a mă prosterna
umil, în fața acestei parodii.
Implacabil, în lucrul cel mai iubit
aș ghici mereu doar simple fantezii,
visate-n amurg, de sufletu-mi știrbit!

Cum viața noastră este creionată
adesea, doar de-o amăgire tristă,
eu nu-mi voi mai aminti ce am avut
decât ca pe-o speranță compromisă.
Și voi fi rătăcind, peste ani, pierdut,
precum o umbră,-n ceață risipită,
simțindu-mi tot mai greu sufletul corupt.

Notă: Suflet corupt, 4 ianuarie 2003.
Text reconstituit în anul 2014.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric