Speranță augustă


Speranta augusta

Dimineţile de iulie au un farmec aparte,
însă speranțele mele converg departe,
spre aroma matinală a unei dimineți de august
în care ploile s-ar risipi într-un orizont îngust,
la prima pâlpâire răzleaţă de soare…
Pe moment, însă, serile sunt fără sfârșit,
sub apăsarea vreunui tril adăugit
aşteptării pustii a păsărilor călătoare…

Chiar mă întrebam, deunăzi,
de ce păsările călătoare pleacă vara
şi se întorc mereu cu aripile frânte,
pentru a-şi mai drege vocile scăzute,
în preajma oricui stă să le asculte…

Tresar nervos din cotidianul clipei, atunci când tenișii mei
se afundă neașteptat în mocirla din faţa blocului, printre alei,
pe când urmăresc distrat macarenele lipsite de delicatețe
ce şed fermecătoare pe maşini, cu zorzoane săltăreţe,
alături de vecinii mei manelişti, clipind din gene,
cu alunecarea lor falsă de sirene mioritice
încartiruite pentru totdeauna printre blocurile gri
ce le imortalizează fidel sufletele și anii…

În așteptarea chinuitoare, neliniştitoare-mi par ploile
pe care le privesc decantându-mi amintirile
în mintea-mi obosită de apăsarea lor continuă,
răscolindu-mi gândurile-n noapte, până-n ziuă,
şuierându-mi în ureche, pe un ton degradat,
hăituindu-mă cu ropotul lor sacadat!

Totul trenează în aceste zile de monotonie citadină,
în care augustul pare doar o himeră,
și gândurile mi se scurg greoaie, în canalele înfundate
ale unor vise triste, cu viață efemeră,
inundate de aluviunile unor trecuturi moarte…

Ciudat cum nu-mi mai găsesc locul în turmă,
iar lacrimile-mi reținute îmi înceţoşează vederea,
pe măsură ce îmi gravează-n suflet durerea,
necontenit, cu veninul lor din urmă…

În ciuda așteptărilor mele înfrigurate,
zilele acestea vor trece, pe neașteptate
și voi regăsi la capătul fiecărui curcubeu,
pe care ploile îl vor scrijeli în sufletul meu,
fericiri și deziluzii, gravate în degradeu…

Promit, trecutului, dimineţile de iulie,
sperând că soarele august al verii va răsări,
întorcând neverosimil aceste ultime file
spre un epilog pe care nu-l pot intui.
Până atunci, îmi răscolesc amintirile
visând iluzoriu la tot ce nu pot avea,
știind că vara noastră se poate încheia
oricând, fără să mai lase-n urmă ceva…

Notă: Speranță augustă, 18 iulie 2005.
Poezie reconstituită în anul 2014.