- Views 6899
- Likes
Pe când scriam la cartea mea de versuri (Destin liric – lansata in noiembrie, anul trecut), s-a întâmplat să mă întreb: ”Oare cine mai citește versuri? Oare cine mai cumpără versurile unui necunoscut?”.
Însă oricât de fals ar suna… atunci nu mi-a păsat. Tot ce a contat atunci când am scris cartea, a fost să realizez ceva sincer, mai presus de ființa mea egoistă!
Pentru ca… în creație nu există loc de egoism!
Egoisti sunt oamenii pragmatici, care isi investesc timpul in ceva ce are sens financiar sau profesional.
Egoisti sunt oamenii care isi masoara cuvintele in functie de criteriul utilitatii marginale.
Egoist sunt eu, cel de acum, încercând să mă îmbrac cu laurii unui alter ego creator – de atunci.
În momentul in care… (un alt) eu scriam, mă picuram pe mine transfigurat în filele unei realități clasice și imateriale, simtind ca ceea ce fac este mai presus de propria mea persoana, chiar daca este, indisolubil, legat de amprenta mea emoțională, spirituală, senzorială, existențială…
Sunt o fărâmă de simţire
prea vie pentru a reda,
în cuvinte, o trăire,
ce nu aş putea-o ignora.
Sunt o fărâmă de iubire
suflată-ntr-o minte de om
şi vibrez cu amăgire,
trezit, pentru o clipă, din somn.
Sunt doar fărâme de viaţă
cuvintele mele toate!
Momente topite-n ceaţă
ce nu au putut fi uitate!
Sunt o fărâmă de-ntâmplare,
recompusă din fragmente,
într-o trist-alăturare
ce am surprins-o, fatalmente,
în cuvinte apăsătoare
plămădite din durere…
prin nisipuri mişcătoare,
rătăcind singur în tăcere.
Trăiesc timpul cu-nfiorare
încercând să-mi iau adio
şi s-obţin eterna iertare
compunând un poem in vivo.
Notă: Adio, 15 iunie 2015. (Pagina 265 din cartea “Destin liric”)
Nu știu câți vor citi, în aceste zile ori în anii ce vor urma, cartea pe care am scris-o… Însă știu că versurile pe care le-am scris vor avea impact asupra acelora care le vor citi. Pentru că am scris cu o sinceritate ce nu poate fi mimată în mod egoist ori pragmatic.
Cine dorește să îmi cumpere cartea o poate găsi aici:
Ultimele comentarii