Rezonanță


rezonanta

O viață-i doar o clipă,
iar moartea e doar pace.
Povești nemuritoare
disipă mituri false
despre viața stearpă
a morților în viață.
Privește-i și te schimbă,
nu-i rost să faci risipă!

Pamantul te preschimbă
în conuri verzi de brad,
ce cad din pomul vieţii
sădind câte-un răsad;
O clipă doar mai trece,
ca seceta să-nece,
văpaia din adâncuri,
și urma-ți, dintre rânduri…

Cum viața fără tine
în loc nu se oprește,
trăieste-a ta poveste
cât nu se isprăvește,
rămâi… ca o-ntâmplare
atât cât simți fiorul
ce-n viață te menține,
pulsând în vene-ți dorul
de clipele-ți infime…

Să plângi nu-i o virtute !
Nu te-amăgi cu asta.
Speranţele sunt mute
în jocul lor de-a valma.
Nu pot să te ajute
în viață, cu nimica,
în urmă-ţi las-o dâră
de amintiri pierdute…

Când lumea-ţi dă o dumă,
nu-ţi poartă nimeni trena!
Nu poţi rămâne-n umbră
când moartea-ţi este mumă
și viața-ți este calea!
Nu sta și nu te-ascunde
sub scuzele mărunte
ce nu te duc niciunde!

Când globul ţi-e de sticlă,
târziul îți îmbracă
o viață, doar cu frică
și cu fantasme goale!
Dar sticla e fragilă,
o spargi doar cu o faptă,
de vrei s-o-nfăptuiești
făr-a mai pierde vremea!

Senin acceptă ce urmează
căci este scris ce e să fie,
Nu te-agăța cu dor de-o rază
compusă din speranță vie.
Cândva, când visele-ți vor arde,
vei luneca în atrofie,
agonic așteptând, deoparte
finalu-ți trist de sindrofie…

Iar ciclul se închide,
făr’de-a îi şti-nceputul,.
te pierzi precum o boare
în agitata-ţi mare.
Iar soarele se-nalţă
pe cerul plin de stele.
Purtat de rezonanţă,
te plimbi şi tu spre ele.

Notă : Rezonanță, 25 mai 2002
Text reconstituit în anul 2014.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric