Pantomima iubirii

Îţi fac ghirlande din lumina lunii,
împletite-n păru-ţi dezvelit, de aripi,
zbătând în sufletu-mi ca vântul nopţii,
ca scânteierea-ți vie a ochilor albaștri.

Privirea ta adie-n mângâieri fierbinți,
adăugite rătăcirii noastre unse-n gânduri,
și prefacute-n amăgiri de stropi încinși,
răpuşi de fericiri din necuprinsuri…

Mă traversezi, purtând încet privirea
din trup şi până-n sufletu-mi, să vezi,
în joc, în strop cu strop, din loc, iubirea,
sorbind din ochii mei încet, s-o crezi…

Cuprinzi în unduiri de pantomima surdă
atingeri vag prelinse-n dulci săruturi;
pe trupu-ţi conturate-ntr-o lumină nudă,
plutind curcubee, te-adânceşti în murmur…

Găsesc în buzele-ţi sorbite-n tumult,
în arcuirea smulsă răsuflării noastre,
conturul ludic presărat în lutul
fiinţei tale-nlănţuite-n-mbrăţişare.

Te re-ntregesc în şoaptele-suspine
-ntretăiate de valuri-necătoare,
ca-ntr-o aversă-n crudă nebunie,
-nvolburată-ntre atingeri curgătoare…

Ne-am rechemat din bocetul amiezii
înspre noi doi,-n refugiul mângâierii,
visând în somnul tâmplelor albastre
ce ne diverg în nopţi, în clipele rămase!

Notă: Pantomima iubirii, 15 aprilie 2003
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric