Neiubire


Neiubire

Îmi scufund timpanele în sfârâitul molozului,
în târâiala absurdă a valurilor de măsuri algebrice
ce ne acordă-n răstimpuri percutante prea multă singurătate,
prea mult propriu nedesluşit, răsfrâns în posteritate…
Îmi şterg cu mâinile înţepenite urmele gravate
din praful ce vântul uită să-l mai vânture,
din suflete pierdute, ce uită să mai piară,
spre a renaşte-n altă ţărână, poate mai tulbure,
închinate unui alt Dumnezeu, într-o lume mai puţin hilară…

Îmi îngrop soarta într-o criptă de lut,
lăsând izvoarele placide să mă curgă
prin dunele neiubirii amorfe,
sperând ca somnul să m-ajungă !

Notă: Neiubire, 2 februarie 2003.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric