Iraţiune


Iratiune

Persistă o senzație…
o căldură care se răspândește
din piept, în brațe…
o căldură care îți amorțește
gândurile, din respirație
și îți provoacă o stare irațională
de neacceptare,
chiar în condițiile în care,
este o evidență implacabilă,
că lucrurile nu se mai pot întoarce !

Rămâne un ireversibil,
placat în iremediabil,
într-un spațiu interior,
părjolit și însângerat spre exterior,
ce nu pare să mai aibă putința
de a mai accepta ceva care să-l umple,
întrucât totul doare,
chiar și lucrurile simple…
pe care înainte
le iubeai cu ardoare…

Notă : Irațiune, 22 august 2005
Poezie reconstituită în anul 2014