Gongul din tăcere

 

Ceasul trece,
ora vine;
Lacrimi pline
or să-nece…
tot amarul
din cuvinte,
neînfrânte
de veninul
din minute.

 

Gongul sună;
surd, din umbră…

 

Lumea zace
abătută;
Se frământă
-ntrebătoare.
Oare…
doare
să fii mută,
aşternută
în uitare ?…

 

Gongul sună;
surd, din umbră:

 

Somnul trece
în suspine;
Line !
Ca să plece,
tâmpla moale,
se îndoaie
în târziuri
plutitoare,
printre valuri…

 

Gongul sună;
surd, din umbră…

 

Notă: Gongul din tăcere, 3 ianuarie 2003, poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric