Epilogul singurătăţii


epilogul singuratatii florin opran

Vântul şuieră-n tăcere,
peste somnuri dezgolite
de visare, de plăcere,
de mistere re-ntregite…

Tremurul tăcerii noastre
ne răsfrânge-n suflet clipe,
regăsite în uitare,
refulate-n pantomime…

În blesteme norii-şi cântă,
singuri, doinele perene;
singur codrul plânge-n jale
printre valuri de suspine…

Frunze-n vânt şi-ascund rugina
ce din cer le poartă-n mâzgă;
coborând sumar cortina
viaţa-ncepe să se frângă…

Notă: Epilogul singurătăţii, 17 iunie 2003.
Poezie cuprinsă în cartea de versuri – Destin liric