Moda este precum religia.

Un grup eterogen de stilisti, a caror personalitate este, in mod evident, afectata de domeniul pe care il reprezinta… emit dogme absurde si ii demonizeaza pe cei care nu respecta aceste dogme. Cam acelasi lucru fac si preotii in societatea noastra.

Pentru a duce absurdul similitudinii intr-o zona umoristica, stilistii dezvolta, adesea, comportamente sexuale deviante. In cazul stilistilor presupun ca are mai mult de-a face cu o fabricata libertate de expresie, in timp ce in cazul preotilor intervine mai mult inhibarea libertatii de expresie.

Sigur… la baza si moda si biserica au principii corecte. Moda are la baza un bun simt vestimentar, cromatic etc. si o atentie la detalii… o “prezenta” in propria-ti existena vestimentara. Religia are la baza o intoarcere la baza fiintei umane, departe de conditionarile exterioare care… nu au nicio validitate pentru fericirea autentica a fiintei umane. Dar cumva… si una si alta degenereaza catre o aroganta a absolutului, catre o impunere a propriei conceptii exacerbate, catre o indepartare de bunul simt si austeritatea adevarului intrinsec… Moda si religia, care ar trebui sa ne invete sa fim noi insine, cu bun simt si intru totul ancorati/centrati (limba romana nu ofera o traducere mai buna pentru “grounded/centered”, dar acesta ar fi sensul la care ma refer).

Intr-un fel… imi pare ca moda devine noua religie. Asta nu pentru ca ar fi ceva nou, ci pentru ca pare sa preia forta religioasa de indobitocire a indivizilor, de “cumintire” a spiritului, de inhibare a creativitatii si de descurajare a afirmarii individualitatii.

Voi detalia…
Spuneam ca moda indocrineaza si, in acelasi timp, ridiculizeaza pe cei ce nu se conformeaza. Si in unele cazuri aproape ca i-ai putea da dreptate. Dar realitatea, asa cum o vad eu, sta in felul urmator: sunt 3 categorii generice de oameni: oamenii la moda, oamenii neglijenti si oamenii ne-interesati.

Oamenii la moda, fara a sugera ca e ceva in neregula cu ei (asa cum nici cu oamenii religiosi nu este ceva in neregula), sunt predispusi sa dezvolte un comportament de copiere mecanica a tot ceea ce devine “iconic”. Asta e ironic… intrucat oamenii la moda se simt si isi doresc sa fie originali, fiind atenti la detalii si preocupati de felul in care arata. Dar ajung – o parte dintre ei – sa arate ca niste oi bete care isi ALEG (yep… asta le si da iluzia alegerii) un stil (si eventuali reprezentanti ai acelui stil) si apoi il urmeaza… tot mai mecanic. Daca oaia nebuna pe care o urmeaza se arunca intr-o prapastie… sunt predispusi sa o faca si ei.
Iar acest spirit mecanic incepe sa fie transpus in tot mai multe zone ale vietii lor, devenind parte a caracterului lor. Si… pentru a intelege unde duce asta… probabil ca unii vor deveni genul acela de bunici conformisti care isi vor invata copiii sa se poarte intr-un anumit fel – din alte timpuri – si sa se imbrace… ridicol.
Probabil ca unii dintre ei deja te ostracizeaza pentru ca te imbraci cu camasa cu maneca scurta, pe 45 de grade. Daca faci parte din categoria asta… te-ai gandit cat de absurd este ca moda pe care o invoci tu, ori bunul simt pe care iti pare ca il reprezinti cu o exclusivitate incredintata pe cale divina de revistele cu pagini lucioase, sa dicteze oamenilor sa se imbrace impotriva oricarui instinct? Caci da… pe 45 de grade tine de un instinct de conservare sa nu iti acoperi 90% din corp.
Ce drac de creativitate sa mai manifesti, cand dogmele modei iti sunt impuse cu atata violenta. Ori vei fi la moda ori vei fi… Doamne fereste, vreun…

Om neglijent este ala care pur si simplu nu este interesat de detalii. Adesea oamenii astia se inversuneaza, se radicalizeaza impotriva radicalilor din randurile oamenilor la moda. Din propria incapacitate de a avea o atitudine de bun simt vestimentar, tind sa spuna ca moda este o porcarie si ca tot ce este la moda este o mare tampenie, iar ei nu se coboara la nivelul unor astfel de detalii. Dar cel mai adesea oamenii neglijenti sunt oameni umili, care isi vad de treaba lor si nu acorda deloc atentie detaliilor vestimentare. Multe genii au facut/fac parte din aceasta categorie, intrucat atunci cand ai o preocupare serioasa nu prea mai gasesti timp pentru detalii. Insa si mai multi oameni care fac parte din aceasta categorie sunt pur si simplu… neglijenti prin formatia lor comportamentala. Si este destul de probabil sa manifeste aceasta neglijenta si in alte zone ale vietii lor. Lipsa de atentie la detalii, lipsa de prezenta… nu prea sunt semne bune.

Om ne-interesat (nu dezinteresat) este acela care nu da doi bani pe ce e la moda. Si asta nu pentru ca este vreun neglijent aflat in denial mode. Omul ne-interesat nu este interesat de vreo dogma a modei, intrucat prefera sa se imbrace asa cum simte. Omul ne-interesat ajunge adesea sa se imbrace relativ la moda, intrucat manifesta o mai mare sau mai mica atentie la detalii si la propria imagine. Si asta il indreapta catre lucruri de bun simt, care i se potrivesc. Iar lucrurile de cel mai mare bun simt nu prea sunt cumparate de la taraba, ci de la brand-uri destul de bune. Nu neaparat brand-uri de fite. Defapt putin probabil de la brand-uri de fite. Nu brand-ul il intereseaza pe omul ne-interesat. Si nici parerea celorlalti. Si nici parerea celor la moda. Omul ne-interesat, daca nu dezvolta vreo obsesie de raspuns la impunerile absurde ale modei, are sansa sa fie destul de original, creativ si de ancorat/centrat. Altfel… devine si el o copie inversa a ceea ce e mai gaunos si fals in moda, fiind doar o oaie cu instincte inverse.
Practic, un om ne-interesat, daca este suficient de atent la propria imagine, la detalii si este suficient de bine ancorat in propria realitate, va cumpara haine de bun simt care… vor fi adesea, in mod paradoxal, la moda. Pentru ca brandurile care produc haine de bun simt, cam produc haine considerate la moda. Prin urmare faptul ca poarta haine la moda este, pentru omul ne-interesat dar centrat, un efect secundar. Un efect secundar care ii va limita, uneori, alegerile. Se poate sa il vezi pe omul ne-interesat purtand blugi mai skinny decat si-ar fi dorit (pentru ca nu a gasit pe piata blugi okey, mai normali). Se poate sa il fi vazut pe omul ne-interesat purtand pantofi cu varf ascutit pe vremea cand asta se purta si… altceva decent nu gasea prin magazine. Si asta nu prea ii va placea dar… se va conforma realitatii. Intrucat este doar ne-interesat de moda, nu neglijent!

Am simtit sa scriu articolul asta despre un fenomen care… nu ma intereseaza, intrucat traiesc in aceasta realitate iar alegerile mele sunt, fara sa vreau, influentate de acest fenomen. Nu dau doi bani pe ce e la moda, dar observ adesea ca alegerile mele sunt influentate/limitate. Ca tipologie de om cred ca am si caracteristici de om neglijent, dar predominant caracteristici de om ne-interesat centrat. Aproape deloc de om la moda.

Si am simtit sa scriu acest articol intrucat conformismul imi repugna. Conformismul care, prin atitudini radicale, este promovat de religie, moda, media, politicieni… inhiba creativitatea si libertatile individuale. Sunt obosit de oameni matritati social. Sunt obosit de oameni blazati carora daca le propun, de pilda, sa se implice in promovarea unui parc, zambesc condescentent-amar, stipuland stereotipuri legate de faptul ca realitatea este implacabila iar noi nu putem sa ne exercitam vointa pentru a schimba ceva ce este “stabilit”. Noi toti suntem matritati, conditionati sa gandim intr-un anumit fel, sa credem ca anumite lucruri sunt bune/rele, posibile/imposibile, accesibile/inaccesibile… cand defapt sunt atat de putine reguli in care merita sa crezi pana la capat. Si in nicio regula nu ar trebui sa crezi, fara sa o validezi din prisma propriei tale fiinte centrate!

Asadar… scriu despre un subiect pe care nu dau doi bani, intrucat ilustreaza al naibii de bine felul in care functionam ca societate si modul in care mintea noastra accepta tipare exterioare, fara a le trece prin vreun filtru propriu. Si uite asa filtrele si capacitatea noastra de gandire libera si reactie sunt… tot mai atrofiate cu fiecare zi ce trece, pasiv, din viata noastra. Ne nastem liberi si murim sclavi…