Aprioric


aprioric

În ochii unui Dumnezeu aprioric
am ucis umanitatea, prin tăcere,
chiar şi atunci când am vorbit alegoric
în aceaşi limbă de durere.

Poţi vorbi despre dreptate,-n noapte!
Fă-o însa pe lumină, fără şoapte,
fără gânduri false ori mascate.
Spune ce gândeşti şi-atuncea, poate,
nu vei mai putea ascunde nicio întrebare
dincolo de raţiune, în somn şi nemişcare!

Poţi străbate lumea lor cu o privire,
scuturând de metafore cuvântul umanitate,
renăscând ideea de egalitate
și renunțând, din saţietate,
la orgolii ascunse-n gloanţe nevrozate.

Notă: Aprioric, 2004.
Poezie revizuită în anul 2014.